Cântă-mi

Cântă-mi. Leagă-mă la ochi și cântă-mi.
Ia-ți coasta înapoi.
Din toate zilele frământă-mi
O viață plină doar de ploi.

Nu-mi da bujori. Și nici lalele.
Nu coși cu ele inima.
Și nici pe degete inele
Nu fac cât face coasta ta.

Nu mă picta plângând și nud
Și nu mai scrie despre mine.
Ia-ți coasta. Fă-mă boț de lut
Și nu vers alb. Și nicicum rime.

Nu mă-ncălța în diamante.
Nu-mi face patul. Nici cafeaua.
Nu sunt minune. Ele-s șapte.
Nu mă-mbrăca în alb ca neaua.

Nu-mi pregăti lumânări, parfum.
Și nu-mi șopti de drag și dor.
Ajuns-am la final de drum,
Ia-ți coasta! Lasă-mă să zbor!

Că pân’ la urmă cine sunt?
Femeie, diavor, înger, moarte?
Nimic mai mult de boț de lut.
Nu sunt nici harpă. Și nici carte.

O viață plină doar de ploi
Din toate zilele frământă-mi.
Te rog, ia-ți coasta înapoi
Și leagă-mă la ochi. Și cântă-mi.